Cui altcuiva i-a mai fost virusată prietenia cu hainele în carantină?

Lepădarea de frumos a devenit vizibilă în oglinda mea după prima lună de stat acasă. Cam după 15 aprilie, așa. Dacă în primele săptămâni de carantină mi-am dat bilet de voie la borcanul cu tristețuri, nu am impus restricții culinare, vestimentare sau un calendar care să-mi organizeze timpul dedicat serialelor de pe Netflix, curățeniei din casă și job-ului m-am cam ars, crezând că e nevoie de mai multe zile pentru a se modifica un comportament. Am zis să o ard free style măcar un pic pentru a nu mai adăuga încă un stres la grămada strânsă deja din cauza restricțiilor care mi-au șifonat toate planurile. A fost bine sau nu… aleg să fiu prietenă cu mine… de data asta și să nu mă trimit la colț, ci să învăț ce a fost de învățat din toată experiența care mi-a virusat obieciurile.

De alea rele nu-mi pare rău. După cum mă știu le-aș mai fi dat încă minin 2 șanse de îmbunare și le-aș mai fi târât după mine nițel. De ale bune, ce să zic, aleg să cred că nimic nu se întâmplă fără un motiv. Revenind la subiect, am învățat că eu nu sunt făcută pentru freestyle în viața mea, e aducător de haos, chiar și dacă povestim doar despre haine. Am ajuns să pierd noțiunea dintre zi și noapte, dintre to do –urile casnice și cele pentru business, dintre ținuta de dormit și cea de stat în casă pe timp de zi, dintre supărare și fericire.

Am ajuns o legumiță care doar bea apă și creștea de la o zi la altă fără să-i pese dacă va fi aleasă pentru a deveni ciorbă sau salată, în loc să aleagă ea scopul pentru care creștea atât de frămoasă, ca pe vremuri. Nu știu tu, dar eu foloseam ‘ca pe vremuri’ atunci când povesteam despre anii de dinaintea revoluției din ’89, iar acum o folosesc pentru a povesti de timpurile de dinainte de pandemia asta deloc prietenoasă. Tu ai realizat chestia asta la tine?

Se prea poate să mă fi copleșit toate schimbările aduse de pandemie și să mă fi trimis în colțul comodității. Aha! Acum se făcu lumină în capul meu. De aia alegeam să dorm zile la rând pe canapeaua din sufra ca un musafir, cu aceleași haine. Din comoditate! Sau totuși, poate din încăpățânarea de a accepta realitatea de afară care-mi trântea constant ușile în nas pe toate planurile. Mă simțeam ca și cum aș fi fost pe picior de plecare și trebuia să fiu pregătită și comodă pentru a putea fugi cât mai tare și mai departe. Cum putea să mă prindă în vreo rochie decoltată, cu perle și tocuri? Așteptam doar acea voce care să strige convingător – Poți ieși din casă, zâno! E safe acum!

Deși mi-am improvizat biroul pe perioada carantinei în dressing-ul cel mare, înconjurată de cele mai colorate, mai prețioase și mai accesorizate rochițe, mătăsuri, bluzițe și tutu-uri… în ideea că ele mă vor face să mă simt mai bine, parcă niciuna nu-mi mai făcea cu ochiul. Și dacă înainte de pandemie mă simțeam ca la o licitație de artă când alegeam cu care să plec în ziua respectivă pentru că toate își etalau măiestria cu care m-ar fi ajutat să –mi cresc nivelul de încredere și de atitudine – în carantină, de la o zi la alta, parcă și ele păleau în culoare și se descotoroseau de magia lor ca de un plasture provizoriu.

Posibil să fi avut doar vedenii. V-am spus că de la atâtea gânduri gri perlat într-o zi, în carantină mi s-a rupt filmul la propriu și am leșinat în baie? De la căzătură am rămas cu un cucui încă prezent la atingere și posibil și cu ceva vedenii pe retină. Deci la mine, fainelor, cheful de dichiseală a plecat pâș, pâș. Pe nesimțite. Și a fost șocant pentru că eram convinsă că la zâne face parte din ADN. În ziua în care am realizat că spăl aceleași șase seturi de haine, care erau doar pijamale, bluze largi și leggins mi s-a aprins becul de avarie și am recepționat mesajul… Zâno, frumosul din tine s-a virusat! Well! Doar atunci mi-am recunoscut ce simțeam. Simțeam că nu mai am de ce să mă așez în bancă cu dichiseala. Simțeam că fac parte dintr-o lume care mi-e total străină și incomodă. Că mă strânge. (well! Asta e posibil să fi fost și de la toate poftele culinare gătite de Bobo în carantină). Ajunsesem să mă simt vinovată numai la gândul că aș purta o rochie colorată, cu o fundă mare și roz pusă în păr sau la papuci în evadările din colivie la cumpărături la Mega-ul din cartier, la plimbările cu câinii din dotare sau la adăpsotul pentru oamenii străzii din clubul 4rooms, proiect în care m-am implicat pentru a simți că mai am și eu un rost. Îmi și imaginam cum m-ar fi linșat oamenii din jur pe care-i vedeam ca pe niște zombie înfometați. Cum m-ar fi criticat ei din priviri și ar fi dat din cap pe ritmul unui Doamne ferește! Foarte ciudate aceste simțiri, pentru mine, zâna cu suflet de erou îmbrăcat în haine roz. Să-mi pese de ce crede lumea. Clar mi se virusase butonul responsabil de frumos.

Norocul meu că după aprilie a venit mai. Lună în care sufletul meu își dă oricum restart pentru că vin lăcrămioarele, bujorii, cireșele și ziua mea de naștere. E perioada de bloom a zânei mele, perioadă în care se bucură de viață de se cacă pe ea (cum bine spunea un prieten tare drag…) Zi de naștere care anul ăsta a adus și fabuloasa vârstă de 40 de ani. Un argument prea puternic pentru a-mi da refresh și pentru a reinstala toate funcțiile, în special pe cea responsabilă de pofta de frumos.

Mai mult îmi lipsea atitudinea și felul în care se simțea zâna mea în ținutele vesele, colorate și aiurite care-i purtau semnătura, decât de hainele în sine. Îmi lipsea să trăiesc versiunea zânei pentru care hainele nu erau alese la întâmplare ca și cum nu i-ar păsa de ea, versiunea care alege doar acele haine care spun ceva despre ea. M-am decis să readuc la viață prietenia cu acea versiune a zânei mele pentru că știu că mai are multe de spus.

Până la coadă poți trăi și cu mai puțin, pandemia mi-a arătat și mie, și ție asta.

Dar ce am învățat? Că și acel puțin contează cum e purtat și simțit pentru a te face fericit. Căci pentru asta ne chinuim zilnic cu fricile și gândurile noastre, cu cei din jur, cu sistemul, cu ghinionul, cu superstițiile, cu vremea, cu angajații, cu taxele la stat și cu ce mai vrei să pui tu pe listă. Ca să fim fericiți și pentru a ne împrieteni cu noi și cu cei din jur!

Am stat de povești cu designer-ul Dana Tănase pe acest subiect. Iată ce tips-uri a croit pentru noi!

Când ai o problemă și un prieten drag specializat în domeniul doamnei problemă, apelezi la magia lui? Eu așa am făcut și tare bine mi-a prins. Am apelat la magia Danei Tănase, acel designer care pune suflet și pasiune atunci când desenează schițe sau croiește un material ce va prinde conturul tău. Am cerut ajutor specializat pentru a-mi recăpăta curajul de a mă îmbrăca așa cum simte zâna mea să se exprime fără să mă mai împiedic de COMOD sau de MITUL ce-o gândi lumea. Îmi asum să fiu zăpăcita din povestea… Țara arde, baba se piaptănă! Decât trista din Țara arde, baba stă ca proasta în casă și plânge! Măcar să-mi duc războiul în hainele care mă reprezintă. Povesteam de Dana…. Are propria semnătură care o diferențiază în această mare piață de haine uniformă, fără pic de personalitate. Asta-mi place cel mai mult la ea. Știu, știu că nu haina face pe om, dar și omul tre să fie de calitate ca să aibă și haina aia de ce se agăța. Allora! De ce am ales să cer sfaturi de la zâna balerinelor? Păi în primul rând pentru că zânele sunt prietene una cu alta, se susțin și se ajută între ele. Apoi pentru că apreciez faptul că ea folosește din picăturile ei personale de magie pentru ca vopselele ce-i curg din pensule să picteze balerine care vor spune povestea ta, nu orice poveste. Ea alege să dea viață acelor balerine care să vorbească despre tine, să te reprezinte pe poante, cu atitudine, nu cu poante în program. Am scris destul! Mi-au trasnpirat buricele degetelor pe tastatură. Vă las să citiți ce ne-a scris Dana, nouă celor virusate la capitolul îmbrăcat frumos! (Dacă ai avut răbdare să citești despre experiența mea îți mulțumesc și-ți trimit un zâmbet dezinfectat. Apreciez! Știu că scriu mult, dar când scriu simt că zbor 🙂 și mi-e greu să-mi închid aripile)

Fetelor, trecem și peste asta! A fost foarte ciudat, nu am știut cum să reacționăm. Mie mi se părea că nu voi mai ieși niciodată din casă, că nu voi mai fi niciodată îmbrăcată în rochiile mele de mătase diafane, ba, mai mult, am plâns de sărbători de teamă că nu voi mai revedea Lisabona, orașul sufletului meu!
Dar se pare că încet, încet ne reluăm viața, mergem la job, ne facem planuri de călătorii, ne refacem garderoba de vară, scoatem din pod rochiile de mătase și pantalonii de in, sandalele și pălăriile. Cu mască sau fără mască, “life goes on”.

E timpul să ne reinventăm, să fim colorate, să zâmbim din nou și să redevenim feminine, mereu acesta a fost sfatul meu.
Nu contează că nu ești măsura S. Există pentru fiecare siluetă un croi de rochie potrivit.
Dacă ai un bust mai generos – ai grijă să nu porți o rochie largă în partea de sus pentru că te va mări și mai tare. Este de preferat să urmărească linia taliei. Poate fi mai amplă în partea de jos, dacă ai o talie subliniată și nu ești minionă. Încearcă să nu porți print-uri mari, eventual buline sau flori mici.

Dacă ai șoldurile proeminente, evită fustele cloș sau tutu-urile! Încearcă să porți fuste simple, ușor pe corp sau salopete cu pantalonii pană. Subliniază talia, dar să nu mărești și mai tare linia șoldului. Ți se potrivesc acele rochii tip sac, dar ușor cambrate pe talie.

Minionelor, e timpul să vă arătați picioarele! Așteptăm soarele și bronzul. Purtați rochii scurte, dar și lungi din țesături uni și nu ample. Dacă le asortați cu tocuri veți obține efectul de alungire, așa că nu mai fugiți de ele. Salopete de mătase, atât cu pantaloni largi și cu talie înaltă, cât și cu pantaloni pană.

Dacă ești înaltă, dar nu ai o talie subliniată și nici un bust prea vizibil – indicat ar fi să porți rochii cloș cu mânecă, poate chiar bufantă pentru a crea efectul de talie, jeanși cu talie înaltă, stilul mom’s jeans cu tricoul clasic lejer băgat în pantalon.

Și pentru că e vremea de plajă, îți spun cu încredere că nu vei da greș cu un costum întreg – indiferent de conformație. Dacă ești minionă evită slipul cu talie joasă, alege unul cu croi retro – cu talie înaltă și decupat mai mult pe picior pentru efectul de alungire al picioarelor. Valabil si pentru cele care sunt mai voluptoase, tot pe costum întreg aș merge. E fain bronzul, dar prea mult nu e sănătos. Nu purta pălărie mare dacă ești minionă, vei arăta ca un palmier.

Tutu-urile , sunt fustele mele preferate, firesc, balerinele le-au adus în garderoba noastră, dar nu se pot purta de către oricine. Dacă ai bustul prea mare ai grijă. Un tutu cu volum nu e pentru tine. Mai degarbă o fustă simplă din tulle, fără prea mult volum. Asta așa ca să ai cu ce să porți tricoul cu balerină😉. Dacă ai o măsură mai mică și te ajută talia – poți fi Carrie Bradshaw cu tutu-uri colorate și cu câte balerine vrei tu, chiar dacă ești minionă, ca și ea, de altfel, dar nu o porți cu teniși sau cu pantofi sport, ci cu tocuri.

Haideți să purtăm culori! Să îndrăznim! Negrul nu subțiază musai, ci croiul pe care îl alegi poate să te avatajeze mai degrabă. Să fie roz, galben, verde. Urmăriți curcubeul, apare des în ultima perioadă.

S-au deschis terasele și ai chef să ieși în oraș? Sunt ok și ținutele de anul trecut. Eu merg pe a respecta proporțiile. Are spatele gol, să fie închisă în fața rochia. E scurtă pentru că ai picioare de arătat, decolteul poate fi acoperit. Să fie echilibru. Sper că s-a mai renunțat la colanții de latex, să revenim la feminin, atât prin atitudine, cât și prin ținută.

Nu este o perioadă fericită pentru bugetele de shopping, deci e timpul să ne analizăm garderoba deja existentă și să încercăm să o reinventăm. Poți picta jacheta de denim dacă te ajută creativitatea și talentul sau cu 3, 4 tricouri uni și 2 fuste colorate, o jachetă din denim, o salopetă și o pălărie faină, ne putem bucura de vară dacă le combinăm cu diverse accesorii: broșe, curele, eșarfe.

Pandemia asta ne obligă să purtăm măști, chiar dacă ne place sau nu. Masca a devenit un accesoriu nelipsit în noul stil de viață. Dacă vrei să se potrivească cu persoana ta, pot fi și simpatice. Îți poti comanda câteva măști de bumbac, colorate și câteva neutre să încerci să le potrivești cu ținuta, să-ți pună în evidență ochii și zâmbetul, chiar dacă a devenit mai scump la vedere. Important este să renunțăm la alte măști și să rămânem naturale și autentice.