Dragă 2019, mă găsești cam ciufulită. Promit să mă pieptăn. Mno. Cumva mă înțelegi tu. În 2018 am pierdut cea mai dragă persoană. Pe mine!
Acum câțiva ani, o cunoștință îmi scria cu bold că viața mea pare desprinsă din Sex and the City. Că petrecerile mele sunt cireașa de pe tort. Ca să te introduc în subiect, fiecare vârstă era sărbătorită cu un super party, cu multe flori, în special bujori și lăcrămioare, preferatele mele. Cu lumânări, mesaje pentru suflet și multe alte detalii inspiraționale. Dădeam cu praf de stele și transformam fiecare petrecere într-o călătorie cu destinație comună pentru prietenii mei. Mă simțeam ca o zână bună. Ofeream oamenilor dragi o provocare cu alt decor și fundal sonor, de fiecare dată. Adunam toți oamenii dragi laolaltă. Ieșeau mega petreceri cu foarte mulți prieteni. Ca la nuntă. Zâmbesc în colțul gurii. Poate de aia nici n-am mai făcut o nuntă până la 38 de ani. Paranteză. Costumați, fericiți și împreună. Așa era gașca mea. Fac un exercițiu de memorie și-ți enumăr câteva, să-ți desenezi pe retină. Țigănească, country, pink, flower power, back to school. Mda! Am spus bine, sărbătoream. De vreo 2-3 ani încoace m-am oprit. De ce? Nici eu nu știu. Și cum EA a plecat, caut încă răspunsul. Cu siguranță nu e legat de efort sau cheltuieli. Banii se duc oricum pe umplut goluri, cum spune iubitul ei și efortul era cu o cantitate mare de serotonină. Ai auzit și tu de el. Ăla fain pe care-l elimini când faci sport, hormonul fericirii. Opream timpul în loc și- i vedeam pe toți fericiți, iar eu îmi umpleam sufeltul cu satisfacție, jurnalul cu pagini de amintiri și telefonul cu cele mai mișto zâmbete. Mă simțeam iubită și alintată. Mă simțeam împlinită. Le arătam cât îmi sunt de dragi. Alina zâmbea. Azi, în ziua de 31 decembrie 2018, realizez că numai sunt acea Carrie Bradshaw cu care mi se spunea că semăn izbitor. La character și la stil. Nu tre să râzi. Am și eu oglindă și văd varianta ei mai rubensiană. Hmm. Vești bune. Mai e ceva umor prin buzunare.
Ideea este că dacă Ea a plecat. Mă simt ca un actor care nu-și știe rolul. Numai zâmbesc din suflet, deși mă semnez * Cu zâmbete* la fiecare mail, scrisoare sau urare pe care o scriu. Mă cred o persoană colorată, dar mă îmbrac din ce în ce mai des în negru. Paranteză. Mulțumesc iubitului ei că mi-a arătat câte oglinzi a pus Ea prin casă. Știa de ce. Să încep să văd dacă cumva mă pierd. Închid paranteza. Mă cred sociabilă, dar refuz invitații la evenimente. Mă cred prietenoasă, dar e anul în care număr pe degete întâlnirile cu prietenel mele. Mi-e dragă casa mea, dar stau mai multe ore la birou decât acasă. Declar că mă iubesc. Dar îmi dau hard Coeur cu orice ocazie. Mă pun în situații în care nu ar trebui. Parcă aș fi în tabăra altcuiva. Mă cred persoană de cuvânt. Dar îmi iau prea multe atribuții și ajung să mă dezamăgesc și să dezamăgesc. Da! Sunt și ipocrită. Încă mă mai miră faptul că mă sufoc și că am atacuri de panică. Pff! E greu, dragă 2019 să fii sincer cu tine. La sfaturi, toți suntem pricepuți. Cred despre mine că-s fericită. Dar de fapt nu sunt. Mă dau cu ruj roșu ca să-mi colorez instagramul. Dar eu numai eman culoare din interior. Mă cred spontană și creativă. Dar cuvintele îmi vin tot mai greu. Pozez într-o Alina fericită. Dar îmbrac o fată tristă.
Tristețe! Ăsta este cuvântul meu, în 2018. Și nu. Nu mă plâng. Doar plâng.
Pentru că și zânele mai plâng câteaodată. Am plâns anul ăsta, cât n-am plâns în toată adolescența.
Am primit o agendă de Crăciun de la o prietenă dragă. I-am promis să scriu lista cu dorințele EI pentru tine, dragă 2019. Poate .o conving să se întoarcă la mine. Mă deschid și EA se întoarce la mine. Cam ăsta e planul.
Să fiu mai sinceră cu mine… a fost primul gând. A devenit primul rând scris. Păi cum pot să continui fără să mă întreb de ce am început cu această provocare?
Mda. Este timpul să-ți povestesc. În martie, în luna dedicată femeii, ironic nu? am încheiat un proces de fertilizare lung, anevoios și fără acel suflețel pe care și-l dorea EA atât de mult. I-a rupt inima. I-a trimis mintea la plimbare. M-a închis și a plecat. M-am descurcat cum am putut. A fost tare ciudat fără EA. Ca să înțelegi ce zic eu aici. EA era magia mea.
E greu să accepți că mai sunt și dorințe care nu ating pragul realității, deși simți că ai fost trup și suflet acolo. Că ai făcut tot ce era omenesc. E greu să accepți că mai ai nevoie și de ajutor. Că nu le poți face singură pe toate. Că și oamenii puternici obosesc. E greu să accepți că părinții tăi îmbătrânesc. E greu să-ți vezi prietenii că suferă de boli și inimi rănite. E greu să accepți că nu ai puteri magice să le schimbi destinul. EA era zâna mea. Avea MAGIA.
E greu să mai râzi când nu-ți mai place cu tine. E greu să iubești când nu te mai iubești. E greu să fii prietenos când numai ești prieten cu tine. Deci, ce-mi doresc eu de la tine, dragă 2019? Să mi-o aduci înapoi! Vreau un nou început cu EA.
Să accept realitatea. Să închid trecutul. Să trăiesc conștient prezentul. Să îmbrățișez cu zâmbetul pe buze viitorul. Să încep o nouă etapă în care să-i redeschid aripile zânei și să las magia EI să-și facă treaba, (tristețea pune ceață pe ochi și pune piedici). Să trec pe partea cealaltă și să privesc viața din alt unghi.
Sunt femeie. Voi găsi o cale să ofer dragoste de mamă și să mă las strânsă în brațe de dragoste. Sunt deșteaptă. Voi face pasiunea să se reîndrăgostească de business. Sunt fiică. Voi regăsi dragostea părinților. Sunt Rotarian. Voi găsi puterea și resurele prin care să schimb lumea împreună cu colegii mei. Sunt o zână. Faptele bune mă încarcă. Sunt om. Învăț să-mi cer scuze atunci când greșesc și să spun mai des mulțumesc. E trecut de ora 8. Am cearcăne de la răceală și de la câteva lacrimi care insistă să vină în vizită cu toate prietenele. Pot spune cu sinceritate că nu-mi pasă prea tare de cum voi arăta în acest an de revelion. Doar cu EA totul conta. Oricum tematica serii este Rămâi tablou! Scopul e să șochez, deci oricum ai privi situația, îmi ating scopul.
Zac de câteva zile în casă din cauza unei răceli care a prins drag de mine. Deci partea cu statul mai mult acasă și cu … să mă las iubită, se pare că le-am bifat deja 🙂 Închei acum, cu speranța că de mâine voi bea din nou cafeaua cu EA. Magia este în noi, dragă 2019, doar că trebuie să ne deschidem. Mă fac bine și te și îmbrățișez căci scopul meu în noul an este să fac valuri de zâmbete, din nou împreună cu EA, nu de gripă. Cu zâmbete de-adevăratelea. EU și cu EA!
