Anul trecut, prin septembrie, ne-am mutat biroul de lânga cantina studenților din Memo într-un loc mai liniștit, vis a vis de biserica Sfântul Bartolomeu. Înainte de mutare ne-a atras atenția o clădire cu geamuri mari și aspect industrial din acea zonă. Sincer, mi-ar fi plăcut să mutăm biroul într-o locație cu geamuri așa mari, să ne fie luminată creația în fiecare zi. Dar între timp am găsit mansarda la care visam și am uitat de locul acela.
După ceva luni, pe la final de februarie, colega noastră Aura, pasionată de mâncare, mai exact de fotografia cu mâncare, ne povestește cu sclipire în ochi despre Le Pompon, o locație care pare cool, e aproape de noi, are clătite care arată ok în poze – deci merită să dăm un check in. Dacă te-ai născut în anii ’80, faci click la cuvântul clătite. Sunt printre puținele deserturi cu care ai amintiri dulci din copilărie. Închid paranteza. Ne-am făcut rezervare și de 1 martie ne-am dus în gașcă, să luăm prânzul acolo. Petrecem multe ore la birou, deci ne plac motivele de sărbătoare înafara lui. Ce să crezi? Le Pompon era fix în clădirea pe care pusesem noi ochii, mai exact eu și iubitul și asociatul meu, Bogdan. Un motiv bun să ne împrietenim cu ei. Pam pam!
Ne-a întâmpinat un domn grizonat care vorbea românește, dar cu un puternic accent franțuzesc, tare simpact și sociabil. I-am povestit că am vrut să-i furăm locația și că-mi doresc să stăm de povești. Mă simțeam datoare să-i aflu povestea.

Am descoperit o familie Breton din Paris care s-a mutat la Brașov să facă cunoscute galettele. Am descoperit că Bretania nu este doar o țară a legendelor și marinarilor, ci are și o bucătărie unică.

Eu una nu gustasem, dar am avut ocazia la Le Pompon Rouge și pentru că aveau și opțiuni vegetariene, m-au cucerit definitiv. După ce am auzit și poveștile din spatele scenei, recunosc că a doua oară când i-am vizitat au fost și mai delicioase. Eu am ales galette cu brânză de capră și miere de salcâm și la desert crepes cu caramel sărat. Sățios, sănătos și delicios.
Dacă ești fan carne ai mai multe opțiuni.

Proprietar și bucătar francez, Jean Guillaume Deniel, ospătar francez/ prietenul Leo, ingrediente din Franța. Fratele cel mare Pierre Luce s-a ocupat de amenajare, are firmă de design în Paris, dar a lucrat cu meseriași din Brașov. Deci a pus și rormânul un pic umărul. Fiul cel mic gătește vedetele galette după rețetele originale, un prieten servește și tatăl Luc oferă consiliere pentru alegerile culinare și socializează cu clienții. Fantastique!
Am ales să-ți povestesc despre ei pentru că au un concept, o idee pe care o susțin și-n care cred și servesc doar galette și crepes și băuturi, desigur, dar asta e specilitatea bistro-ului lor și nu au de gând să bage în meniu și pizza sau ciorbă de burtă, doar pentru că anumiți clienți întreabă de ele. Și da, sunt diferite de clătitele pe care le mai face mama acasă, când o apucă poftele sau nostalgia copilăriei mele.
L-am întrebat pe Luc de ce sunt diferite galettele de clătitele care se fac în România. Par exemple! Sunt pregătite cu făină de hrișcă din Franța. Hrișca e 100% fără gluten, este de 2 ori mai bogată în fibre decât clasica făină albă de grâu, e
bogată în fibre și elemenți nutrienti. Este o sursă completă de proteine și conține toți acizii și mineralele atât de necesare organismului. Are un indice glicemic foarte coborât, inferior făinei de grâu. Hrișca, în sine ca și plantă nu necesită în cultivare îngrășăminte chimice sau pesticide. Pe scurt, făina lor de hrișcă IGP Franța are toate beneficiile și este indicată, atât pentru sănătatea, cât și pentru silueta noastră.
Se folosește unt adevărat, din Franța. Gătesc cu o sare biologică, adusă din mlaștini de sare din Guérande. Brânzele și jambonul sunt originare din Franța. Emmentalul franțuzesc din galetteaduce un aport ridicat de calciu, brânza de capră originară din Franța protejează flora intestinală find un foarte bun probiotic .
Alte întrebări la care am găsit răspunsuri:

Pentru că așa se numește șapca de marinar din Britania care are și un pompon roșu. Este acea bască pe care o poartă și ei ca parte din uniformă în bistro. Vezi în poze 🙂
De ce parola la WIFI e gluten free?
Pentru că așa sunt și galettele și clătitele de aici. Deci cu deliciozități dulci sau sărate, răsfățul este unul sănătos.

De marți până duminică, între 12.00 – 22.00. Lunea este închis că mai au și alte lucruri de care trebuie să se ocupe 🙂 Simplu.
Imaginile de pe pereți și din baie nu sunt imagini printate de pe marele interent, ci sunt afișe din reviste vintage din anii 30 – 40 – 60. colecționate de -a lungul timpului și adunate de la târguri de vechituri din Franța.

Servesc doar galette și crepes?
DA! În funcție de sezon își doresc să adauge și alte gallette noi, poate chiar și unele cu trufe, primăvara, dar supriză vor fi trufe din România. Uh la la la!
Ce băutură merge cu galettele?
Limonada casei și cidrul! Cidrul este pe vine, pentru că-și doresc unul vraiment, din Franța cu puține calorii, diuretic, puțin alcolizat, brut sau dulce.
De ce au ales locația aceasta?
Pentru că este soare non stop și au lumină naturală care susține stilul de viață sănătos ce le susține conceptul bistro ului. Susțin 🙂 De aia l-am vrut și eu.
Planuri de viitor?
Terasa, care va fi destul de spațioasă, sperăm din luna mai!
E plin de studenți?
Deși este în Memo, nu sunt în număr așa de mare, deci călătoria ta culinară în Franța nu va fi deviată. În plus, muzica din micul bistro parizian te ajută să te duci acolo la pompom rouje. Bon appétit!
Cu zâmbete franțuzești! Flu