Ieri, 29 iunie am simțit cu adevărat ce înseamnă să fiu FLU. Pentru cei care nu mă cunosc, prietenii îmi spun FLU de la Fluturaș, pentru că-mi place să zbor cu delicatețe peste tooot. Mda! Ieri, chiar am simțit că pot zbura cu adevărat și că frica de a mă da cu bița era doar o invenție nefondată cuibărită-n mintea mea. DA! Recunosc! Am ajuns la vârsta de 39 de ani fără să știu să merg pe biță. Deși am reușit să am echilibru și succes în multe altele, pe asta am ratat-o. Sincer, îmi cam stătea pe suflet. Și momentul, în care am intrat alături de Aura și Bianca în echipa de organizare Skirt Bike 2019 mi -a zâmbit inima, parcă am simțit că se va întâmpla minunea și că nimic nu vine spre mine întâmplător. Ieri la atelierul How to ride organizat împreună cu echipa Skirt Bike la Pegas în Coresi Shopping Center am învățat să merg pe bicicletă în mai puțin de 2 ore. UAU! Cât de mândră sunt de mine. Dacă mă oftică gândul că aș fi putut face asta mai demult? Desigur! Dar cum la toate le vine ceasul la momentul potrivit, cum zice tata, încerc să învăț ceva din asta și să învârt în alt mod rotițele din capul meu pe viitor cu celelalte frici. Doamnelor, nu scriu acest articol doar ca să mă laud, ci să vă asigur că se poate să explorăm viața la orice vârstă! Noi, femeile ne punem singure piedici. Indiferent de vârsta pe care o avem putem deschide sertare noi în orice domenii. Mie, de mică, mi s-a băgat în cap că nu sunt o fire sportivă și că în loc să ies afară la joacă mai bine mai fac un exercițiu la mate. Fiind singură la părinți ai mei erau over protective. Pff! Nu-i condamn, nici ei nu au avut o copilărie fericită și așa au știut ei să mă crească, dar sincer, doar ieri, am înțeles cât de distractivă ar fi putut fi copilăria afară pe bicicletă. Mi-au luat biță cu roți ajutătoare, ca nu cumva să pățesc buba. Mi-au luat patine noi în fiecare, dar fără să mă ducă prea des la patinoar. De schi nici nu s-a adus vorba, deși mam născut la Brașov, la poalele munților. Și pe ăla l-am bifat cu multă țuică fiartă la purtător ca să mă pot relaxa, pe la 35 ani, în Bulgaria. În fine. Nu dau vina pe ei, și mie mi-a devenit comod probabil să stau cu nasu-n cărți, neavând un exemplu sportiv în familie. Să revenim la ziua de ieri. Am fost 11 în total. Fete și femei de toate vârstele. Faptul că mai erau femei trecute de 30 de ani, mi-a relaxat sufeltul, iar atmosfera de ieri m-a ajutat enorm să nu mă simt aiurea. Băieții de la Pegas, deși erau destul de tinerei nu ne-au judecat, ci au explicat cu răbdare și toată lumea prezentă ne-a încurajat. Cred că și asta a contat foarte mult. Ne-am aplaudat între noi și ne-am susținut. În mai puțin de 2 ore, 10 din 11 femei pedalam singure pe pista de biciclete de la Coresi pe bicicletele Pegas, care chiar ne-au dat aripi. Faptul că am învățat să merg pe bicicletele pe care se dădeau și prietenii mei din copilărie, m-a întors în timp și asta m-a ajutat să mă relax. Și încă ceva, Bogdan, iubitul meu, care spre deosebire de mine, a experimentat toate sporturile în copilărie și din experiența lui proprie mi-a dat un tips super bun, care și pe el l-a ajutat când încerca sporturi noi… Să cânt! Asta chiar m-a ajutat să-mi golesc mintea și să nu mă mai gândesc la căzături. Chiar am prins curaj și în maxim 5 minute am început să pedalez. În prima oră îmi ieșea perfect treaba cu echilibrul, dar mintea și corpul prea încordat nu mă ajuta să mă coordonez și să prind tupeu să pedalez. Emoție. Libertate. Încredere în mine. Pe toate le-am bifat. Mi s-a părut magic și m-am decis să-ți povestesc și ție că poți încerca dacă ți se ivește ocazia de a încerca lucruri noi. A fost plăcut să văd mame care au venit să învețe să se dea cu bița pentru a se putea plimba cu copiii lor. Mda! Cam așa a fost ziua de sâmbătă pentru mine. Plină de satisfacție, că am ajutat 10 femei să zâmbească și să fie mândre de el și faptul că de ieri pot spune și eu că sunt biciclistă și nu pe orice, ci pe o super biță Pegas care mi-a readus aripile copilăriei la 39 ani. Cu zâmbete, Flu
