e gratis să fii om fain. și după anumite perioade îți încasezi chiar și dobândă la contul cu bunătate. asta dacă nu ai așteptări! atunci te surprinde. ești încântat. te bucuri. ai așteptări. te frustrezi. pierzi momentul.
gata cu intro-ul. trec la subiect. normal că voi scrie despre Untold. e un subiect încă fredonat de glasul celor prezenți, prin venele cărora încă mai circulă adrenalina festivalului. celulele mele încă mai dansează. de ce zâmbesc? de fericire că m-am simțit ca
într-un citybreak peste graniță la un eveniment în țara mea. că am văzut lume flubuloasă, relaxată, îmbrăcată mișto. că am primit zâmbete, shot-uri și cuvinte de la necunoscuți. că am petrecut timp cu Alina mea din copilărie. și nu e vorba doar de adolescenta din mine, ci și de prietena mea din copilărie, Alina.
scenariul începe cam așa. se făcea că era într-o joi, trecut de ora 7 seara. eu încă la birou. intră pe chat Alina mea și mă invită pe la ea să bem un vin. îi spun că mai am chestii #debifat și apoi merg la o sticlă de 3 litri de prosecco #greuderefuzat să sărbătoresc 40 de fluturi ai unei alte prietene dragi.
o întreb ce face în weekend. îmi spune că ar merge la Cluj sâmbătă. hmm! îmi tresare inima – dar – cum n-avem bilet, cazare și conturile mi-s blocate. m-am conversat câteva minute doar cu gândurile mele că nu părea prea realizabil să scriu ceva de genul… vin și eu cu tine, dragă Buli! nu știu să-ți spun exact cum s-a întâmplat, dar mâinile au scris fără mine. aș veni și eu! și din acel moment, zânele bune au suflat cu praf de stele și toate s-au legat. l-am sunat pe iubitul meu să-l întreb dacă e cu dezlegare la festivaluri cu fetele și dacă stă el acasă cu pufoșii. ăsta a fost primul DA. am sunat un prieten drag dacă mai are o brățară și pentru mine. încă un DA. vineri, înainte să plec spre Cluj m-a sunat un client să-mi achite o factură. s-a liniștit și portofelul. între timp prietena mea a aflat că s-au deznodat niște povești și că avem și unde sta. toate cu moneda cea mai iubită… moca. pe cec-ul prieteniei ca să zic așa. am ajuns pe la 10 și ceva seara, ne-am făcut acreditările, ne-a fost găsit un loc de parcare peste drum de festival și ne-am împrietenit rapid cu atmosfera nespus de faină, ca să zic așa. când am ajuns pe scenă, era chiar piesa me pe care ne-o doream. ca-n filmele de dragoste, când se pupă actorii principali fix când apare pe cer luna. ce să-ți mai zic că m-am împrietenit chiar și cu barmanița de la barul de pe stadion. absolut! aveam și bani deja pe card, deci primul rând de licoare a fost tot de la Universul prietenosul. și lista ar mai putea continua. dar deja tu crezi că fabulez. deși mă iubesc cu ele, cuvintele, acum le voi ruga să plece la culcare, dar tre să trimit revista în tipar și să fug acasă să-mi fac bagajul. aventura continuă pe curcubeul meu cu ruloțica la Corbu sau la Vadu, de data asta. cu fain să fie!
teleleu pe curcubeu!
